Sunet și culoare și miros

Acum o săptămână s-au împlinit trei ani de când Adrian Păunescu a trecut pragul cimitirului Bellu. Vă spun acest lucru, pentru că în această seară mi-am amintit unul din versurile sale care dă și titlul acestei postări. Mi l-am amintit pentru că aceste câteva cuvinte caracterizeză perfect spectacolul pe care l-am urmărit cu sufletul la gură de la început și până la final. Se numește “Mozart steps” și se datorează lui Gigi Căciuleanu și Teatrului Radu Stanca.

Sunet, pentru că întreaga coloană sonoră a spectacolului este un hibrid între lumea lui Mozart și cea islamică. Pe durata celor 70-80 de minute de dans, au rulat teme celebre ale compozitorului austriac, culminând cu Recviemul, imaginate fiind într-un colaj cu muzică orientală semnat de Hugues Curzon şi Ahmed al Maghreby.

Culoare, la propriu și la figurat. În primul rând, jocul de lumini, de culoare, a reglat tensiunile dintre muzica lui Mozart și vocile arabe care au acompaniat pașii de dans. Iar apoi, fiecare mișcare a fiecărui personaj a colorat drumul muzicii clasice occidentale către Egipt (toată acțiunea s-a petrecut la baza celor 3 mari piramide reproduse pe fundalul scenei).

Miros, pentru că s-a simțit că la bază este unul din oamenii care sfințește locul. Am mirosit de la-nceput! Este suficient să vă spun că întrega coregrafie imaginată de Gigi Căciuleanu a fost pusă în scenă de o echipă de tineri ACTORI de la Sibiu. Nu aș putea spune că există termen de comparație între ei și oricare corp de balet din România, pentru că risc să îi jignesc pe cei dintâi. Au fost la mare înălțime!

Îmi permit un mic artificiu:

Fiecare pas purtând în el / Sunet și culoare și miros!

Eu am trecut prin multe stări în această seară, ceea ce îmi dă de înțeles că “Mozart steps” a avut ce transmite. Vă mai spun că am avut onoarea de a-l cunoaște pe “făcătorul” acestei întâmplări. Reverențe!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *